Lasconi, după verdictul CCR: Contează ce facem acum. Sper că decizia CCR e doar un început
Decizia CCR: un prim pas sau o simplă decizie pierdută în vârtejul corupției?
Să vorbim sincer despre decizia CCR de a respinge candidatura lui Călin Georgescu. Elena Lasconi, președinta USR, a răbufnit cu o declarație ce merită disecată. Nu doar că a aplaudat pasul făcut de CCR, dar a tras un semnal de alarmă despre ceea ce urmează. Georgescu, după afirmațiile ei, trebuie să răspundă penal pentru toate „grosolăniile” de care este acuzat. Sună a justiție? Sau doar un ecou al frustrării publice?
Lasconi insistă că e nevoie de mai mult decât bucurie temporară. Instituțiile trebuie recredibilizate, refăcute din temelii. Poate părea un clișeu, dar adevărul rămâne crud: românii au pierdut complet încrederea în structurile statului, iar Georgescu este doar o piesă a unui angrenaj corupt până la os.
Fractura din politică și dezamăgirea populară
Nu este un mister că decizia CCR a împărțit populația. Pe de o parte, cei care jubilează la vestea că Georgescu nu poate candida. Pe de altă parte, cei care acuză „sistemul” că își protejează oamenii de casă. Lasconi a punctat cu asprime această diviziune, vorbind despre frustrare și suspiciune alimentată de fiecare nou scandal politic. „Democrația noastră e fragilă”, afirmă ea. Fragilă? Mai degrabă în ruine, am putea spune.
Pe aceeași notă, Lasconi critică aspru aroganța elitelor care, spune ea, au transformat politica într-o ruletă rusească. Fiecare decizie, fiecare numire pare să fie un tir la întâmplare asupra binelui public. Cât de mult rău va suporta populația înainte ca acest cerc vicios să frângă definitiv spiritul civic al românilor?
Datoria viitorului: reconstrucția unei speranțe zdrobite
Cuvintele Elisei Lasconi au avut o tonalitate aproape disperată, dar plină de determinare. Dacă instituțiile ar funcționa cu integritate și consecvență, spune ea, poate am putea spera la un viitor mai drept. Dar este România pregătită să se elibereze de zecile de ani de nepăsare și complicitate? Este greu de crezut că schimbarea vine cu una-două decizii izolate. Într-un sistem atât de putrezit, fiecare progres este inevitabil înghițit de inerția corupției.
Lasconi mai atrage atenția asupra necesității de a privi înainte. Trebuie oprită retorica întoarsă obositor spre trecutul greșit și începută o muncă grea de construire a unor structuri solide. Însă e ușor de zis, greu de făcut. Cine va avea curajul de a dărâma un sistem care a prosperat decenii pe munca murdară a celor de la vârf?
Întrebarea inevitabilă: cine și de ce are de câștigat?
Elena Lasconi își încheie pledoaria cu un apel – fără îndoială bine intenționat – la unitate și reconstrucție. Dar mesajul autentic rămâne undeva în spatele perdelei de fum. Cine este cu adevărat câștigătorul deciziilor luate de CCR? Este această „victorie” un pas mic spre dreptate sau doar o aparență care maschează interese mai mari și mai urâte decât Georgescu?
Într-o țară unde jocurile de culise sunt regula, iar poporul este lăsat să vegheze de pe margine, răspunsurile nu vin ușor. O singură certitudine rămâne: fiecare decizie aparent corectă ar trebui privită cu precauție absolută.
