Guvernul evaluează reducerea posturilor de secretari de stat.
Guvernul la judecată: reducerea funcțiilor inutile sau un simplu joc de imagine?
Într-o țară unde risipa este mai frecventă decât aerul curat, Guvernul României pare să fi descoperit brusc cuvântul „reducere” în dicționar. Ordinea de zi a ședinței de joi include un proiect care propune înjumătățirea numărului de secretari de stat. Este acest gest o încercare reală de a eficientiza cheltuielile sau o altă stratagemă populistă menită să distragă atenția de la problemele reale? Să vedem despre ce vorbim concret.
Cu o schemă guvernamentală care conține 120 de posturi de secretari de stat, cifrele sugerează deja un balast administrativ incredibil. Totuși, doar 75 dintre aceste posturi sunt ocupate în prezent. Reducerea despre care se discută ar elimina, de fapt, doar 19 funcții ocupate. În alte cuvinte, economia bugetară va fi minimă, iar situația rămâne un exercițiu de cosmetizare pe hârtie.
Distribuirea arbitrară a privilegiilor
Proiectul stabilește un „principiu” – un cuvânt care în România a ajuns să fie sinonim cu „farsă” – prin care numărul maxim de secretari de stat per minister va fi de doi. Totuși, excepțiile curg. Ministerele mari, precum cele ale Transporturilor sau Finanțelor, se lăfăie în patru posturi, iar Ministerul Proiectelor Europene iese triumfător, păstrând cinci funcții. Cine poate justifica această discrepanță? Sau, mai bine spus, cine beneficiază direct de ea?
Ministerele mai „modeste”, cum ar fi cele ale Apărării sau Culturii, primesc două posturi, în timp ce sănătatea, mediul și justiția își permit câte trei. Există vreo logică de prioritizare aici? Absolut niciuna. Se vorbește despre reorganizare, dar rămâne mereu întrebarea: reorganizare pentru cine?
Economiile bugetare: o iluzie ieftină
Chiar și dacă această reducere de funcții ar avea un efect real, pachetul financiar degrevat este abia o picătură într-un ocean. România se confruntă cu o administrare defectuoasă, dar soluția aleasă nu este decât o mască pentru incompetența profundă. Plăți exorbitante, angajări politizate și lipsa unei viziuni administrative rămân în continuare problemele principale. Ce rost are acest „exercițiu” de austeritate ancorat într-o ipocrizie instituționalizată?
Reorganizare sau haos administrativ?
Pe lângă reducerea posturilor de secretari de stat, se discută vag și despre o reorganizare prin comasarea agențiilor și autorităților statului. Însă, ca întotdeauna, nimeni nu pare grăbit să transforme această intenție într-un plan real. Această tergiversare perpetuă a fost, de prea multe ori, arma folosită pentru a păstra statu quo-ul privilegiilor.
În esență, această așa-zisă reformă a secretarilor de stat nu este altceva decât un pion pe tabla de șah a calculelor politice meschine. Degajarea de bugete prin eliminarea a 19 salarii nu va schimba nimic fundamental. Până când nu se atacă întreg aparatul paralizat de nepotism, ineficiență și lipsă de transparență, România va rămâne blocată în același carusel al nemulțumirii și declinului moral.
