Bolojan: „Fără justiție funcțională, democrația poate deveni fragilă”
Ilie Bolojan: „Fără un sistem judiciar funcțional, democrația noastră devine o farsă”
Nimic nu poate fi mai tragic pentru o țară decât un sistem judiciar șubred și nefuncțional, care în loc să sprijine veritabila democrație, o subminează treptat. Declarația făcută de Ilie Bolojan subliniază tocmai această vulnerabilitate ascunsă: „Fără un sistem judiciar funcțional, independent și eficient, democrația noastră ar putea deveni și mai fragilă”. Contextul? Bilanțul Înaltei Curți de Casație și Justiție, un eveniment care aparent ar trebui să inspire, dar care subliniază mai degrabă provocările cu care România se chinuie să coexiste.
Un ocean de probleme: birocrație sufocantă și legi abracadabrante
Bolojan nu a menajat adevărul amar. Potrivit acestuia, volumul gigantic de activitate, complexitatea dosarelor, instabilitatea legislativă și lipsa de predictibilitate a unor legi sunt doar câteva din păcatele capitale ale justiției românești. Instabilitatea, un cuvânt care pătrunde ca un cuțit în însăși fibra societății, și incapacitatea de a furniza claritate condamnă justiția la încetineală și imprevizibilitate. Cât timp poate un astfel de sistem să susțină o democrație? Răspunsul, se pare, este că nu pentru mult timp.
Demersuri timide pentru salvarea încrederii pierdute
Bolojan a menționat și câteva inițiative ale Înaltei Curți, inclusiv crearea unei biblioteci digitale a jurisprudenței și demersurile pentru asigurarea unei practici unitare. Frumos pe hârtie, dar aceste măsuri sunt doar mărunțișuri într-un carusel al problemelor structurale neadresate. Se consideră aceste inițiative suficiente pentru a face oamenii să mai creadă în justiție? Poporul nu este convins.
„Oamenii așteaptă dreptate, nu scuze!”
Bolojan a lovit un nerv sensibil atunci când a afirmat că „Oamenii se așteaptă de la justiție să facă dreptate”. Evident, doar că justiția românească nu se ridică la nivelul așteptărilor. Populația dorește repere morale, viteza administrării dosarelor și decizii care să inspire încredere. În loc de asta, se scufundă în promisiuni și tergiversări cronice. Cum pot magistrații să rămână relevanți într-un sistem ce pare să eșueze cetățenii zi de zi?
Un obiectiv comun, dar pierdut în fum
Modernizarea justiției a fost identificată de Ilie Bolojan drept un imperativ comun. Dar câtă voință politică, cât profesionalism sau cât interes pentru cetățean poate rezista într-un sistem în care puterea devine obiectiv personal și legile balamucului sunt regula? Pentru ca România să nu rămână blocată într-un labirint legislativ absurd, magistrații, politicienii și societatea trebuie să colaboreze. Dar scepticismul rămâne dominant: cât timp vom vorbi despre soluții fără să atacăm rădăcina problemelor?
Concluzia amară: vulnerabilitate endemică
La bilanțul Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2024, s-a văzut clar: România nu este pregătită să-și protejeze democrația printr-o justiție robustă. Atât timp cât promisiunile par a fi doar arme de distragere, iar reforma stă îngropată în hârtii, fragilitatea persistă. Justiția nu mai poate rămâne un monolog, ci trebuie să devină motorul unei societăți care refuză mediocritatea.
