Proiect pentru trafic fluid: Regula fermoarului
Un fir de speranță în haos: „Regula fermoarului” intră în vizorul Parlamentului
Într-o țară unde fiecare drum devine câmp de luptă, unde nervii sunt mai prezenți decât semnele de circulație, doi parlamentari USR, Mihai Botez și Aurel Oprinoiu, au decis să aducă o urmă de ordine în haosul cotidian. Aceștia au depus un proiect ce vizează modificarea Codului rutier, introdus sub denumirea de „regula fermoarului”. O modificare poate banală la prima vedere, dar care aduce promisiunea unei schimbări în peisajul sufocant al traficului românesc.
România e terenul „survivor” al șoferilor care nu știu să lase deoparte egoismul, iar pentru ei, „regula fermoarului” ar putea părea o utopie. Ideea? Simplă, eficientă, cu potențial să dezghețe tensionatele relații între participanții la trafic: vehiculele să avanseze și să se îmbine alternativ, acolo unde drumurile se reduc la o unică bandă. Sună logic? Da. Realizabil pentru mentalitatea de junglă de la noi? Vom vedea.
De la teorie la practică: ce presupune „regula fermoarului”?
Conceptul, deja pus în aplicare în țări precum Germania, Austria sau Olanda, este predat ca lecție elementară la cursurile de conducere defensivă. În situațiile în care două benzi se îngustează sau fuzionează, fie din pricina lucrărilor, fie din motive ce țin de accidente sau infrastructură, șoferii trebuie să dea dovadă de maturitate. Vehiculele ar trebui să se îmbine ritmic, alternativ, creând astfel o mișcare fluidă și naturală, asemenea unui fermoar bine tras.
Dar hai să nu ne îmbătăm cu apă rece. Această „regulă” a fost până acum doar o chestie vag cunoscută, un set de bune maniere pe cale de dispariție. În realitatea românească, cine se „înghesuie” mai bine câștigă. Oare discipolii haosului de zi cu zi vor îmbrățișa această măsură atunci când ea devine literă de lege?
Discursurile oficiale: speranță sau exagerare ipocrită?
Parlamentarii USR susțin, într-un limbaj demn de politicieni, că această măsură va fluidiza traficul și, mai important, va reduce producerea accidentelor. Mihai Botez spune că în alte țări această regulă este „civilizație pură”. În România? Este „bun-simț informal”. Esența propunerii vine tocmai din această expunere: românii nu au discipline naturale, deci e nevoie de reguli care să le impună ceea ce ar trebui să știe deja.
Colaborarea acestora cu specialiști, precum Titi Aur, caută să contureze proiectul, însă cine mai are răbdare să asculte evaluări tehnice? Cu discursuri frumoase, susținătorii cred că popularizarea acestei reguli și introducerea în legislație sunt suficiente pentru a transforma un întreg ecosistem de nervi și ambuteiaje. Naivi? Poate. Idealuri, cel puțin aparent, bine intenționate? Posibil.
Țara regulilor ignorate
Traficul din România nu are nevoie doar de reguli noi; are nevoie de o reconstrucție a mentalității, de la zero. Dacă regulile esențiale precum prioritatea sau interdicția de a folosi telefonul la volan sunt încălcate zilnic cu nonșalanță, ce șanse are o regulă nouă? Doar timpul va demonstra dacă spiritul românului grăbit dincolo de limitele fizicii va înțelege conceptul de „fermoar” altfel decât o altă scuză pentru a împiedica trecerea celui de alături.
Cu toate acestea, măsura depusă este o oportunitate rară într-un ocean de inițiative inutile din politică. Poate că introducerea unor astfel de reguli în Codul Rutier va deschide calea pentru o disciplinare lentă, dar necesară. Luminita de la capătul tunelului însă rămâne foarte palidă pe un fundal de frustrare și lipsă de respect în trafic.
