Grindeanu: Contractul pentru ultimul tronson al Autostrăzii Transilvania, semnat după 20 de ani
După două decenii de letargie maladivă, semnarea unui contract strălucit?
Cât de jos poate coborî o țară când ajunge să se felicite pentru un proiect care ar fi trebuit să fie deja o realitate palpabilă? După mai bine de 20 de ani, Autoritățile României își fac curaj și, cu o autosuficiență greu de digerat, semnează contractul pentru ultimul tronson al Autostrăzii Transilvania. Da, două decenii de bâlbe și neputință culminate într-o serie de promisiuni rostogolite peste capul contribuabilului. Sorin Grindeanu anunță marea „veste”: pasul decisiv către realitatea rutieră a unei „autostrăzi fantomă”.
Un preț amețitor pentru o normalitate întârziată
6,62 miliarde de lei. Atâta costă normalitatea unei țări care continuă să trăiască în promisiuni și învăluiri de cuvinte. Este cel mai scump contract de infrastructură rutieră semnat în România. Și, atenție, nu de către constructori români, ci de „colaboratori” turci. Poate cineva să explice cum o națiune întreagă, etalon de resurse umane și intelectuale, ajunge să stea la mila contractorilor externi? Tronsonul cuprins între Poarta Sălajului și Nușfalău nu reprezintă doar o necesitate, ci un semn de rușine națională. Așa-zișii lideri se laudă cu ceea ce trebuia să fie demult. Este o rușine să aplaudăm normalitatea doar pentru că a fost amânată zeci de ani!
Tunelul Meseș – mai mult decât un tunel, o speranță fragilă
Să vorbim, deci, despre Tunelul Meseș, cei 2,89 km de „mândrie” care ar urma să devină cel mai lung tunel rutier construit în România. Ar trebui să fim entuziasmați? Cei care permit amânări de decenii nu inspiră niciun fel de încredere. Un tunel, dragii lor, nu este praf magic care șterge 20 de ani de umilință în fața propriei incompetențe! Este un simbol al persistenței ineficienței, învăluit în rechizitorii politice lipsite de consecințe tangibile.
Calea spre modernizare: 78 de luni de răbdare forțată
78 de luni, aceasta este promisiunea fermă pentru finalizarea tronsonului. Vorbim despre 41 km de autostradă și la fel de mult timp ca și cum s-ar construi un colos inginereasc în deșert. Pe traseu se vor construi 65 de viaducte, poduri și pasaje, 13 km în total. Elegant, în teorie. În practică? Cronica amânării perpetue pare un scenariu de Hollywood, scris parcă doar pentru a câștiga timp. Mai crede cineva că aceste termene înseamnă altceva decât alte scuze bine absconse?
Lecția amară a Autostrăzii Transilvania
Autostrada Transilvania rămâne un simbol al incapacității. Între vestul, centrul și nordul României se deschide, în sfârșit, o cale rutieră. O cale care ar fi trebuit să fie prioritară ca oxygenul pentru o societate ce se sufocă în corupție și amatorism. Dar nicio laudă strălucitoare n-o va face să fie mai mult decât este: o lecție amară despre cum ne-am obișnuit cu imposibilul transformat în normalitate.
