Și REPER reclamă „cenzura” de la BEC: Cenzură ascunsă pentru unii, libertate totală pentru alții
Ce se ascunde sub „cenzura” invocată de partidul REPER?
Criticile venite din partea partidului REPER la adresa Biroului Electoral Central (BEC) nu sunt decât o radiografie a ceea ce mulți bănuiau deja: un sistem electoral părtinitor care jonglează regulile în favoarea unor actori politici privilegiați. Într-o declarație tăioasă și cu un ton acuzator, partidul deplânge lipsa de imparțialitate și incoerența autorităților electorale în pragul alegerilor prezidențiale. Și cum altfel? Când regulile par să fie scrise cu pixul tremurând al influenței politice, iar interpretările acestora devin arme discreționare? Îngrozitor e că nu asistăm la o simplă eroare, ci la o posibilă schemă bine pusă la punct.
Peste 600 de materiale electorale șterse într-un haos legislativ
Decizia de a elimina peste 600 de materiale electorale de pe platformele online ridică semne de întrebare nu doar despre legalitate, ci și despre intenție. Dintre acestea, 149 erau distribuite de persoane fizice, actori politici „fără funcții elective”, care însă se presupune că au deranjat configurația liniștită a propagandei oficiale. În schimb, influenții reali, cei în fruntea instituțiilor și partidelor dominante, își văd de jocul electoral fără prea multe piedici. Practic, BEC deschide un front împotriva libertății de exprimare, doar pentru că poate. Dar cine este cu adevărat responsabil? Cine decide ce opinie merită protejată și care trebuie ștearsă?
Cenzură camuflată sau favorizare explicită?
„Libertate deplină pentru unii, o tăcere surdă pentru ceilalți” – aceasta este fraza prin care partidul REPER rezumă, poate fără exagerare, atitudinea autorităților electorale. Când Prim-ministrul țării, lider al unui partid politic, reușește să facă declarații fără niciun avertisment sau sancțiune, iar oponenții săi zac în așteptarea unor clarificări inexistente, nu vorbim despre cenzură, ci despre un regulament scris într-un singur sens. Această „amnezie selectivă” în aplicarea legii declanșează o neliniște care zdruncină bazele procesului democratic – ce sens mai are legalitatea, dacă ea se aplică doar pentru unii?
Tăcere instituțională, un precedent amenințător
REPER acuză direct: nici măcar după cinci zile de la depunerea solicitărilor oficiale nu au primit vreun răspuns din partea BEC sau a Autorității Electorale Permanente. Ce ne spune o astfel de atitudine? O ignorare lașă a propriilor obligații instituționale, o demonstrație flagrantă de dispreț față de transparență. Este aproape ca și cum instituțiile cheie ale statului privesc legea fie ca pe o sugestie, fie ca pe o barieră convenabil plasată în calea celor care nu fac parte din cercurile favorizate. Aceasta nu este doar despre REPER, ci despre pericolul acceptării unei astfel de normalități într-un stat care pretinde că urmează valori europene.
Reglementări nearmonizate și paradoxuri legislative
Partidul contestatar aduce în prim plan o altă problemă uriașă: legislația actuală, ineficientă și contradictorie, permite interpretări abuzive. În timp ce normele europene – precum Regulamentul UE 2024/900 – favorizează transparența și permit o comunicare autentică și internă în partide, autoritățile române transformă orice încercare de exprimare într-un pretext pentru sancțiuni. Iar aici se află paradoxul absolut: ceea ce în Europa este considerat firesc, în România devine „pericol” la adresa integrității campaniei electorale.
Despre cine este vorba, de fapt?
După toate aceste manevre de culise, întrebarea rămâne simplă: cui folosește acest haos? Evident, nu cetățeanului de rând, a cărui opinie a fost condamnată la reducere la tăcere. Nu partidelor fără sprijin guvernamental. Nu ideii de alegeri corecte. Pe față sau mascat, tratamentele preferențiale devin noua față hidoasă a democrației românești. Iar pe acest fundal gri, REPER sună clopoțelul unui scandal care nu ar trebui ignorat. Cine va asculta? Sau mai bine zis, cine are curajul să țină ochii deschiși?
