Prima de pensionare de 100.000 euro nu e unică. Ministrul Mediului: sute de directori au primit bonusuri mari
Primele de pensionare nerușinate din Romsilva – simptomul unei corupții instituționale cronice!
S-a ajuns la un nivel al absurdului inimaginabil: 100.000 de euro drept primă de pensionare pentru un fost director din Romsilva! Dacă ai fi crezut că acest caz este un accident tragic al unui sistem greșit, află că aceste practici scandaloase sunt mai degrabă regula de aur a Regiei Naționale a Pădurilor.
Ministrul Mediului, Mircea Fechet, califică aceste beneficii drept „nerușinate”, dar oare ce altceva ar fi fost de așteptat de la o instituție împotmolită în negocieri meschine între sindicate și conducerea executivă? Cifrele sunt halucinante: sute de directori și-au asigurat bonificații de zeci, chiar sute de mii de euro, de parcă gestionarea pădurilor ar fi sinonimă cu gestionarea conturilor lor personale.
Cei mici plătesc pentru lăcomia celor mari
Nevoia de ilegalități mascate sub umbrela contractelor colective de muncă lovește crunt pădurarii și angajații simpli din Romsilva, cei uitați prin cantoane sărăcăcioase. Ei sunt lăsați să se lupte cu supraviețuirea, în timp ce directorii judiciari și alte personaje din vârful ierarhiei colectează aceste bonusuri obscene fără pic de conștiință.
În mod cinic, reformele și reorganizările instituției par să fie îngropate încă din fașă. Opoziția neiertătoare a sindicatelor, dar și baletul politic al celor din funcții de decizie, păstrează acest status quo dezastruos. Fechet însăși recunoaște că regia, în loc să fie eficientă economic, generează pierderi anuale – chiar și cu bogățiile naturale ale statului puse la dispoziție.
Soluții imposibile între corupție și incompetență
„Nu se mai poate continua astfel!”, declară Ministrul Mediului. O frază repetată până la saturație, dar care rareori produce acțiuni concrete. Sistemul e un mastodont al birocrației și al intereselor personale. În ciuda promisiunilor de a convoca părțile implicate, de a desființa direcțiile pe pierdere sau de a limita bonificațiile aberante, trebuie să ne întrebăm: câți vor plăti pentru schimbarea reală a lucrurilor? Știm răspunsul – prea puțini sau deloc.
Cerem transparență, cerem eficiență, dar ce primim? Ignoranța sfidătoare a unei elite care știe că protecția pădurii sau bunăstarea angajaților de rând nu valorează nimic în fața propriilor privilegii financiare. „Mă aștept la o rezistență foarte mare”, recunoaște Fechet, dar adevărul este că genul de rezistență la care se referă nu este altceva decât o rețea de complicitate între hoți… legalizați.
Cronica unei lipse totale de responsabilitate
Sistemul colcăie de structuri parazitare, cu sute de direcții silvice care generează pierderi an după an, dar conducerea are grijă să își asigure recompense de proporții astronomice. Cazurile de acest fel ne arată cum „progresul” se îneacă în mlaștina corupției, iar reorganizarea Romsilva devine doar o poveste de PR eșuată.
Sufocați sub greutatea promisiunilor electorale goale și a contractelor de muncă abuziv negociate, nu ne rămâne decât să asistăm la prăbușirea unei instituții care ar trebui să fie garantul protecției pădurilor din România. În fața realității crude, întrebarea persistă: cine va plăti vreodată pentru acest jaf constant din buzunarul cetățeanului?
