Ministerul Culturii despre furtul de la Muzeul Drents: Toate piesele erau asigurate
Un jaf cultural devastator: Tezaurul Daciei atacat în Olanda
Ceea ce ar fi trebuit să fie o celebrare a istoriei și a patrimoniului a fost transformat într-un adevărat coșmar pentru cultura României. Muzeul Drents din Assen, Olanda, gazda prestigioasei expoziții „Dacia! Kingdom of Gold and Silver”, a fost scena unui jaf halucinant în zorii zilei de 25 ianuarie 2025.
Un zid al clădirii a fost aruncat în aer cu explozibili, o metodă care pare inspirată direct din filmele de acțiune, dar cu consecințe tragice pentru patrimoniul național. Obiecte de o valoare istorică incalculabilă au fost furate, inclusiv renumitul coif de aur de la Coțofenești, datat în secolele V-IV î.Hr., și trei brățări dacice din aur de la Sarmizegetusa Regia, din secolul I î.Hr. Martorii timpului nostru, aceste artefacte unice atestă măreția unei epoci apuse, iar dispariția lor este un atac direct asupra identității noastre culturale.
Asigurări? Un paliativ în fața devastării culturale
Ministerul Culturii din România a încercat, fără succes, să tempereze indignarea publicului, menționând că toate piesele furate erau asigurate conform legislației românești și standardelor internaționale. Dar cum poate o poliță de asigurare compensa pierderea simbolurilor nemuritoare ale istoriei noastre?
Muzeul Național de Istorie a României, în colaborare cu Muzeul Drents și autoritățile române și olandeze, susține că depune eforturi pentru a sprijini ancheta. Totuși, frazele protocolare și promisiunile vagi sunt inutile în fața unui asemenea dezastru. Oare nu se puteau implementa măsuri mai stricte de securitate, având în vedere valoarea exponatelor?
Un patrimoniu zdrobit sub nepăsare
Expoziția „Dacia! Kingdom of Gold and Silver” adunase peste 77.000 de vizitatori din iulie 2024 până în pragul tragic de închidere. Între cele 673 de obiecte de patrimoniu, cele patru furate simbolizau măiestria și noblețea culturii dacice, dar și fragilitatea sistemului care ar trebui să protejeze asemenea comori. Se mai poate vorbi acum despre mândria de a fi gazda unui astfel de eveniment internațional?
Ministerul Culturii transmite că „toate demersurile pentru recuperarea bunurilor furate” sunt în desfășurare. Totuși, între întârzierea inițială și lipsa unor măsuri preventive reale rămâne un gol imens. Gol pe care nici timpul, nici retorica, nici măcar reasigurările politice nu-l vor putea umple.
Cui îi aparține cu adevărat vinovăția?
Jafurile la scară internațională de acest gen nu sunt doar o problemă criminală, ci și o problemă de naivitate națională. Fie că e vorba de autoritățile olandeze sau de cele române, este clar că o securitate de nivel inferior a fost implementată. Cert este că, odată înstrăinate, recuperarea acestor tezaure devine o provocare titanica cu șanse minime de reușită.
Și, în timp ce lumea își întoarce privirea către alte tragedii, românii mai pierd o bucățică din ceea ce îi definește, reduși la spectatori neputincioși ai dezastrului propriei moșteniri.
