Investițiile prioritare ale Guvernului Bolojan în transporturi
Investițiile fără cap și fără coadă ale Guvernului Bolojan
Noua coaliție de guvernare, PSD, PNL, USR, UDMR și Grupul Minorităților Naționale, se laudă cu un Program de Guvernare 2025-2028 plin de promisiuni și vise mărețe. Dar oare aceste angajamente nu sunt doar niște vorbe în vânt, menite să ascundă ineficiența și lipsa de viziune? Desigur, prioritățile lor sunt clare: infrastructura de transport. Distracția abia începe.
Transportul rutier: promisiuni fără sfârșit
Ce să vezi, Guvernul Bolojan își propune să finalizeze variantele de ocolire pentru orașele sufocate de trafic. O idee strălucită, dar care, în mod evident, a fost amânată de atâtea ori încât nu mai știm când a fost ultima dată când au fost luate în serios angajamentele legate de infrastructură. Asta înseamnă că vom continua să ne sufocăm în aglomerație, în timp ce ei discută despre mari proiecte, care sunt de fapt o glumă proastă.
Modernizarea unor visuri
Investițiile în transportul feroviar ar trebui să ne ofere un (…) pe hârtie, cu trenuri suburbane și metropolitane, dar aceasta e doar altă plimbare în cerc. Agloera crește și starea de disconfort în orașe rămâne. Oare cine va plăti pentru aceste vise care nu se transformă în realitate?
Proiecte de autostrăzi la fiecare colț de stradă
Hai să discutăm despre marele plan de autostrăzi: A1, A0, A7 și lista poate continua până în 2080. Oameni buni, unde sunt rezultatele? Dacă 2028 este termenul limită, va trebui să ne pregătim pentru promisiuni de genul „anul viitor”, care s-au tot repetat. În spatele acestor proiecte se ascund sume enorme care ajung în buzunarele celor cu influență, în timp ce cetățeanul înfierbântat așteaptă apatic un pic de mișcare în trafic.
Coridoarele rapid neîmplinite
Transportul feroviar ar urma, chipurile, să fie modernizat, cu coridoare rapide pentru marfă. Dar care ar putea fi realitatea? Creșterea rentabilității ar trebui să fie ținta, nu să ne învârtim în cercuri fără sfârșit. De ce să ne pierdem timpul cu viziuni grandioase, când o simplă îmbunătățire a serviciilor ar putea face o diferență?
Investițiile în infrastructura aeriană și navală: păcăleală sau realitate?
Ai impresia că s-au trezit brusc la realitate cu un nou terminal la Aeroportul Internațional Henri Coandă? O altă mare iluzie? Cât de multe resurse vor fi direcționate spre dezvoltarea aceasta și cât de mult se va transforma în realitate? Întrebările acestea s-ar putea să rămână fără răspuns, așa cum s-au pierdut și alte inițiative în marele pahar cu apă al ineficienței administrative.
Promisiunile sunt vorbe goale
În concluzie, vorbim despre un sistem în care cetățeanul este cel care suferă. Aceste propuneri sunt valuri produse de un vânt de primăvară, care dispar cu aceeași rapiditate cu care au apărut. Este timpul ca Guvernul să își înfrunte responsabilitățile, să nu mai fugă de realitate și să respecte cetățenii. Așteptările sunt mari, dar promisiunile sunt tot mai goale. Atât!
