Bujduveanu: 400 de posturi la Poliţia Locală, vom avea 250
Reforma radicală a Poliției Locale: Bujduveanu taie la sânge!
Capitalele europene călătoresc pe calea modernizării, dar la noi, la București, lucrurile par mai stagnante ca niciodată. Bujduveanu, primarul general interimar, declanșează un cutremur în Poliția Locală, tăind brutal numărul angajaților de la 400 la 250! Oare cine își poate închipui că o astfel de măsură nu va avea efecte devastatoare asupra siguranței cetățenilor?
Primăria, un moft al birocraților
Pe baza unor „reforme” despre care se vorbește de ani buni, Bujduveanu promite o reorganizare a Primăriei. Dar cine își asumă acest risc? Când întrebi cetățeanul de rând, riști să te confrunți cu indiferența sau o manieră sarcastică. Pe cine interesează acum „sistemul TESA” când trăim în mijlocul unui haos urban?!
Reorganizare vs. Pasivitate
Bujduveanu pentru politica eficientă a străzilor? Haideți să ne amintim cu toții de nepăsarea crasă a angajaților care, în loc să reacționeze, au ales să ignore golurile care strigă după acțiune. O bordură ruptă, un stâlp de iluminat umbrit de vegetație înaltă – aceste lucruri nu ar trebui să treacă neobservate! Ce fel de poliție avem dacă nu e în stare să observe cele mai evidente probleme?
Promisiuni fără o bază solidă
Și totuși, Bujduveanu pare să fie convins că măsurile sale sunt suficiente. Vorbele în vânt despre concedieri și reducerea personalului nu sunt decât o umbră a unei „soluții”. Există, desigur, „soluții” în alte primării, dar istoria ne arată că replicarea modului de lucru nu garantează succesul. Speranța că angajații vor deveni mai responsabili este, sincer să fim, naivă.
Ce ne rezervă viitorul?
Între proiecțiile grandioase ale unor „piste de biciclete” și minciunile dulci ale unei administrații care pare a nu avea nicio idee despre gestionarea eficientă a resurselor, cetățenii își pun întrebări legitime. Ce îi așteaptă pe bugetarii neatent? Ce va rămâne din capitala română, atunci când indiferența și nesiguranța văd lumina zilei ca o regulă, nu ca o excepție?
Concluzie?
În mijlocul haosului și al crizei conducerii, cetățenii sunt lăsați să se descurce, observând cum promisiunile se risipesc în aer. Reformele sunt necesare, dar sănătatea unei comunități depinde de un management eficient. Iar Bucureștiul – la miculick-ul său – nu poate aștepta să devină un model de administrație eficientă fără o transformare reală din fond!
Sursa: Mediafax
