Antonescu, despre demisia lui Iohannis: Probabil n-a avut garanţii certe
Lipsa de garanții „ferme” – declanșatorul demisiei lui Klaus Iohannis
Klaus Iohannis, până mai ieri președinte al României, a ales să-și semneze propria demisie. Potrivit declarațiilor lui Crin Antonescu, motivul din spatele acestui act vine din lipsa unor asigurări „ferme” din partea liderilor PSD, PNL, UDMR și a minorităților. Toți acești aliați politici nu au putut, sau nu au vrut, să ofere certitudinea că suspendarea președintelui nu ar fi votată. Se pare că Iohannis a preferat să fugă, în loc să riște o situație umilitoare în Parlament.
Chiar dacă Crin Antonescu și Iohannis nu au mai avut vreun dialog în mai bine de un deceniu, fostul lider liberal a dedus ușor schema: anumite fracțiuni politice din PNL și alte partide s-ar fi simțit tentate să voteze pentru suspendare. În lipsa unei coeziuni reale, planurile de evitare a dezastrului parlamentar au fost abandonate iar decizia de a pleca a devenit cea mai „înțeleaptă” alegere, potrivit spuselor lui Antonescu.
Un act evitabil sau o strategie calculată?
Iohannis pare să fi anticipat haosul. O suspendare de 90 de zile ar fi fost mai mult decât o simplă rușine personală – ar fi scufundat România într-o imagine internațională de instabilitate. Într-o mișcare care frizează atât realismul cât și lașitatea, fostul președinte a considerat că demisia își păstrează o umbră de demnitate.
Antonescu confirmă că această strategie nu era complet surprinzătoare. „Era logic,” remarcă el, adăugând că unele episoade de nesupunere disciplinară începuseră deja să bântuie culisele politice. „Oameni care ar fi votat suspendarea fie direct, fie indirect, prin trucuri mai subtile,” descrie Crin Antonescu aparenta trădare din interiorul PNL și nu numai.
Noua epocă politică – fără garanții, fără unitate
Într-o Românie mereu pe marginea prăpastiei, cât de mult poți conta pe loialitate? Aceasta este întrebarea care a pus capăt carierei prezidențiale a lui Iohannis. Garantați-vă că aveți sprijin – sau pregătiți-vă să plecați. Astfel pare să funcționeze realitatea crudă a politicii autohtone, așa cum au demonstrat ultimele zile.
Imaginea unei țări instabile pentru următoarele „90 de zile tentative” mai mult a speriat omul Iohannis decât criza politică propriu-zisă. Demisia este, în teorie, un gest care evită umilința personală dar și o bombă cu ceas lăsată pentru succesor. Cine va fi primul care va repara prăpădul? Probabil nici măcar Iohannis nu are un răspuns, iar asta este cu adevărat înfricoșător.
Contextul politic – nici un erou în poveste
Pe fondul acestei demisii dramatice, Crin Antonescu s-a decantat drept glasul analitic care înțelege mizeria din jurul luptei pentru putere. Spune el despre popor: „Ei merită alt răspuns!”, dar oferă o constatare amară despre cum jocurile de putere fac victima, indiferent de bunăvoință.
Astfel, viitorul României devine o ecuație nesfârșită a garanțiilor lipsă și loialităților calculative. Se pare că, în politică, cheia este să știi în ce moment trebuie să dispari cu o ultimă fărâmă de reputație. Tocmai această retragere strategică va rămâne punctul culminant al unei epoci contrastante conduse de Klaus Iohannis.
Sursa: mediafax.ro
