Bogdan Ivan anunță fonduri pentru salariile minerilor din Valea Jiului
Bogdan Ivan și Soarta Minerilor din Valea Jiului
Într-o lume în care promisiunile politice au devenit un spectacol dezolant, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, sare în apărarea a 2.200 de mineri din Valea Jiului, care, din păcate, sunt principala victimă a incompetenței administrative. Acești oameni, care își riscă viețile zi de zi, nu au primit salariile la timp. Oare pe cine mai interesează? Poate pe cei din conducerea companiilor să-și facă treaba?
Însă, să vedem cum răspunde Bogdan Ivan
Ivan a declarat cu teama în voce că, acum două zile, a aflat despre această situație jalnică. Nu este oare un insult la adresa minerilor ca abia atunci să se facă auziți? Cu un tupeu incredibil, a anunțat alocarea imediată a 50 de milioane de lei printr-o ordonanță de guvern, insinuând că problemele sunt rezolvate cu un simplu clic pe un buton.
Justificarea unei crize
„Nu mi se pare onest”, spune el, aruncând o privire critică asupra celor care, cu salariile asigurate, par să ignore criza. Dar, oare va fi cineva tras la răspundere pentru această întârziere în plăți? Se pare că nu. Răspunsurile la problemele grave ale minerilor sosesc mereu cu întârziere, iar tactica de a lăsa lucrurile pe ultima sută de metri devine regula, nu excepția.
Ce urmează pentru minerii din Valea Jiului?
Promisiunile jurnalelor politice nu au valoare dacă acțiunile nu le susțin. Ivan se laudă că banii vor fi virați rapid către companie. Dar, cât de rapid? În fiecare lună, minerii așteaptă să-și primească salariile, iar acum, în loc de compasiune, primesc doar cuvinte goale. Cât de des va mai striga Ivan că va rezolva problemele, înainte de a se transforma în simple vorbe aruncate în vânt?
Un viitor incert
Acești mineri, cu loialitate față de muncă, merită ceva mai mult decât o promisiune. Ei lucrează în ghearele unui sistem corupt, care pare să-i păstreze pe ei și pe familiile lor într-o stare de incertitudine perpetuă. Este un paradox amar: liniștea după furtună pare să se repete, iar promisiunile de salvare vin în momentele cele mai nepotrivite.
Întrebarea care rămâne este: câți alți oameni trebuie să sufere înainte ca cei din vârful ierarhiei să ia măsuri reale? În ce măsură se poate vorbi despre demnitate și respect pentru cei care lucrează în cele mai dificile condiții, dacă răspunsurile sunt mereu amânate?
Sursa: Mediafax
