Motivul febrei votanților extremiști de dreapta?
Fenomenul votului în extremă dreapta: Rădăcini în feminismul liberal?
Asistăm, în ultimele decenii, la o mutație semnificativă a peisajului politic european, marcată prin devierea alegătorilor dinspre partidele tradiționale spre noi formațiuni populiste de extremă dreapta. Această schimbare nu este întâmplătoare și, potrivit unui studiu realizat recent, ea reflectă nemulțumiri adânci legate de îndeplinirea revendicărilor esențiale ale cetățenilor, precum locurile de muncă și accesul la locuințe. Această tendință a fost evidențiată de EFE, bazându-se pe cercetările proiectului UNTWIST, sprijinit de Uniunea Europeană și coordonat de Universitatea Pablo de Olavide din Spania.
Studiul are la bază 18 grupuri de discuții desfășurate în diverse țări europene, inclusiv Spania, Regatul Unit, Germania, Danemarca, Ungaria și Elveția. Aceste discuții au implicat cetățeni care anterior sprijineau partidele politice tradiționale, dar care au optat pentru extrema dreaptă în recentul ciclu electoral.
Un sentiment de „oboseală a emancipării” în rândul femeilor
Coordonatoarea științifică a UNTWIST, Antonia Ruiz, a oferit o explicație pentru această schimbare, invocând „ipoteza pierzătorilor globalizării”, care susține că multe categorii de populație, afectate de efectele negative ale procesului globalizare, își îndreaptă nemulțumirile către partidele tradiționale. Aceștia nu sunt neapărat votanți integrați în extrema dreapta, dar resimt o „oboseală a emancipării”, mai ales femeile, care sunt suprasolicitate de a jongla cu locul de muncă și responsabilitățile familiale.
Critici asupra legislației muncii și a ajutoarelor sociale
Analizând perspectiva de gen, bărbații din aceste grupuri de discuție critică aspru legislația actuală a muncii, în timp ce femeile argumentează că nu au parte de o securitate economică adecvată. Atât bărbații, cât și femeile se arată nemulțumiți că anumite grupuri sociale beneficiază de ajutoare publice nejustificate, considerând că sistemul său actual este defectuos.
Ruiz subliniază că votul exprimat de acești cetățeni nu trebuie privit doar ca o alegere politică, ci mai degrabă ca o reacție de pedeapsă față de partidele tradiționale, un mesaj clar că aceste entități nu mai reprezintă interesele lor legitime. Cu alte cuvinte, votul pentru extrema dreaptă pare să fie o acțiune exprimată nu din idealuri, ci dintr-o dorință de a altera status quo-ul care i-a adus în această stare de frustrare.
Un vid de reprezentare în politică
În opinia Antoniei Ruiz, partidele tradiționale eșuează să răspundă adecvat nevoilor anumitor segmente vulnerabile ale populației, creând astfel un vid care facilitează ascensiunea partidelor de extremă dreapta. Este o realitate că aceste formațiuni pot îmbrățișa discursuri care contestă egalitatea de gen și drepturile fundamentale, capitalizând astfel pe nemulțumirile generale și pe dorința de schimbare.
Acest fenomen nu este izolat, ci se regăsește în întreaga Europă, unde extrema dreaptă își caută susținerea nu doar în rândul votanților dispuși să se abată de la normele tradiționale, ci și în fața unei crize de reprezentare politică, ce necesită o revizuire urgentă a strategiilor și priorităților partidelor mai vechi.
