Mesajul lui Ilie Bolojan de Paște: Dumnezeu să protejeze țara noastră
Ilie Bolojan și spectacolul ipocriziei pascale
Mesajele sforăitoare și bine ambalate pentru rețelele de socializare au devenit de multă vreme o practică banală în politica românească. Președintele interimar Ilie Bolojan, aflat în fruntea statului într-un moment de tranziție, a ținut să transmită cu ocazia Paștelui obișnuitele urări: „sărbători liniștite și senine, alături de cei dragi”. Bomboana de pe colivă? Invocarea protecției divine pentru țara noastră, ca și cum sfinții din ceruri ar putea face treaba pe care conducerea e incapabilă sau prea puțin interesată să o ducă la capăt.
Într-o Românie copleșită de corupție, de lipsă acută de viziune politică și presată de crize economice ciclice, un astfel de mesaj pare mai degrabă un mod de a umple golurile de putere cu niște vorbe-lapte și miere. Sună frumos, dar rămâne, desigur, complet lipsit de substanță. Căci ce valoare reală au aceste fraze când, în spatele lor, rămân aceleași probleme nerezolvate, aceiași cetățeni abandonați în mocirla incompetenței administrative?
Prezența la biserică: gest de credință sau campanie electorală mascată?
Președintele interimar s-a arătat, firește, alături de oamenii simpli, „participând” la slujba de Înviere din Bihor. Poza perfectă a liderului care empatizează cu masele, care-ar vrea să fie un model de moralitate și bunătate sufletească. „Hristos a Înviat!”, scrie Bolojan pe Facebook, alături de o mulțime de alte fraze menite să stârnească admirația credincioșilor. Însă, la o privire mai atentă, cât de autentică pare această devoțiune subită, într-un peisaj politic murdar, în care interesul propriu și lupta pentru putere sunt adevărații zei?
Într-un județ ca Bihor, unde sărăcia bântuie, iar infrastructura se clatină lamentabil, această prezență la biserică nu schimbă nimic. Cămașa albă și vorbele bine ticluite nu rezolvă gropile din drumuri, școlile șubrede sau spitalele subfinanțate. Dar ele ar putea câștiga câteva like-uri și un dram efemer de simpatie populară pe rețelele sociale.
Mesaj divin sau simplă manipulare emoțională?
Bolojan își proclamă rugăciunea ca Dumnezeu să vegheze asupra românilor „de pretutindeni”, ca și cum aceasta ar rezolva problemele în masă: migrația, sărăcia, izolarea rurală, lipsa locurilor de muncă. Dar oare nu este mai greu să acționezi concret decât să te ascunzi după o cortină de pioșenie improvizată? E ușor să te rogi, dar mult mai complicat să iei decizii reale și dure care să asigure prosperitatea long-term a țării, nu să te bazezi pe mila divinului.
Nu se întâmplă nimic nou aici – același spectacol bine cunoscut, în care cuvintele frumoase și gesturile simbolice sunt transformate în capital politic. Însă realitatea amară rămâne neschimbată, și fiecare astfel de paradă festivă nu face decât să sublinieze ipocrizia aparatului politic. Într-o țară unde inadecvarea structurală produce mai mult rău decât orice altă „criză” din exterior, poporul asistă la același joc repetitiv și golit de sens.
