Ciolacu este de acord cu Planul Rearm Europe, cu o condiție.
Premierul Ciolacu: bani pentru apărare, dar cu o singură condiție
Într-un anunț care a reușit să aprindă imediat spiritele, premierul Marcel Ciolacu s-a declarat de acord cu Planul „Rearm Europe”, dar nu fără a impune o condiție tranșantă – fondurile suplimentare pentru armament trebuie să susțină exclusiv industria de apărare din România. Practic, orice altă opțiune ar însemna un compromis inacceptabil, ce ar sabota direct economia națională. Ciolacu se arată hotărât să răspundă ferm la apelul Comisiei Europene, dar loialitatea sa rămâne atașată propriei industrii naționale.
„Comisia Europeană dă dreptate României. Cheltuielile de apărare nu vor afecta deficitul bugetar și, tocmai de aceea, nu vom ezita să utilizăm această oportunitate doar dacă produce beneficii directe aici, acasă,” a subliniat acesta. Strategia premierului include un pragmatism evident: locuri de muncă, trei schimburi pe zi în fabrici și o oprire a dependenței de alți producători străini. O abordare care nu lasă loc pentru negocieri sterile.
Planul de la Bruxelles: cifre uriașe și retorică înălțătoare
Anunțat la Bruxelles, Planul „Rearm Europe” vine cu întreaga pompă europeană caracteristică. Sumele alocate depășesc imaginația: 150 de miliarde de euro pentru investiții în apărare, cu perspectiva unui „instrument european de împrumuturi”. Să fim serioși, vorbim de bani aruncați cu galeata, însă, după logica oficialilor, scopurile par nobile. „Europa înțelege urgența!” – o frază repetată obsesiv, dar cât reiese pricepere reală rămâne discutabil.
O remarcă tensionată sugerează că acest subiect fierbinte a fost susținut de România încă din prima zi a conflictului din Ucraina. Problema este însă alta: de ce acest tip de măsuri ar trebui să câștige atenție doar în momentele presiunilor geopolitice? Nu avem capacitatea să ne formăm o strategie proprie de apărare consistentă, decât sub presiunea unui context de criză globală, când marile capitale decid să „reformeze” reguli?
Un „da” circuitează pe furiș cerințele, dar există un „nu” categoric!
În finalul declarației sale, Ciolacu a clarificat probabil cea mai controversată intenție a României în raport cu implicarea în Ucraina – niciun soldat român nu va fi trimis pe acel teritoriu. „Majorează cheltuieli, nu trimite oameni” pare să fie mantra care îi definește strategia. Cu alte cuvinte, suntem dispuși să ne extindem capacitățile de apărare, dar să nu ne implicăm, în mod rușinos de explicit, în teatrele de conflict. O decizie care nu va trece neobservată pe scena internațională, desigur.
Prin aceasta, Ciolacu își conturează public poziția: un amestec de populism intern și pragmatism economic, poate pentru a masca presiunile externe care, inevitabil, determină multe dintre deciziile noastre. Dar spectrul unei dezbateri mai ample lipsește, iar consecințele acestei „condiții unice” rămân de evaluat.
România într-un flux european tot mai accelerat
Este limpede că România joacă un rol important în acest puzzle al cheltuielilor de apărare. Fie că vorbim de sprijinul oferit, fie că accentuăm resistenta în fața presiunilor de a participa activ pe scena războiului, poziția Bucureștiului trebuie înțeleasă și asumată. Totuși, cine are curaj să întrebe: unde se duc, în fapt, acești bani și cât din industrie, într-adevăr românească, va beneficia de pe urma lor? Toate acestea într-un mediu încărcat de speculații și deja colorat în nuanțe de incertitudine geopolitică.
Așa se scrie o pagină de viitor incert, hrănită cu speranțe economice și strategii mereu reactive. Căci în lumea în care banii vorbesc, iar tacticile pe termen lung lipsesc, România, prin acest Plan Rearm Europe, își asumă un alt pariu care ar putea câștiga sau pierde. Dar sub greutatea acestor miliarde, mai are cineva timp pentru a observa finețea consecințelor?
Sursa: www.mediafax.ro/politic/ciolacu-este-de-acord-cu-planul-rearm-europe-cu-o-conditie-23524959


