Daniel Funeriu: România poate exploata resurse din Ucraina. Oferim SUA.
România și disputa resurselor: O strategie pierdută?
Daniel Funeriu, fost ministru al Educației și candidat independent la alegerile prezidențiale, ridică o întrebare răcoroasă și usturătoare: ce face România pentru a-și asigura un loc la masa marilor resurse din Ucraina? El subliniază faptul că țara noastră a fost o simplă piesă pasivă în tabloul deciziilor internaționale, fără să contribuie acum la ceea ce, fără îndoială, va dicta viitorul economic al Europei.
„România are un excedent de două miliarde de dolari în relația economică cu Statele Unite” – un surplus considerabil, dar complet ineficient în privința creării unei legături reale cu Washingtonul. Funeriu punctează dur lipsa de acțiune și strategie în construirea unui dialog pragmatic cu administrația americană. „Este ambasadorul nostru în Washington, dar de ce nu există o linie directă între Casa Albă și București? De ce nimeni nu a lucrat cu echipa lui Trump pentru a stabili un canal clar de comunicare?” se întreabă acesta.
O economie „adormită” într-un context internațional exploziv
România, susține Funeriu, s-a complacut în stagnarea sa politică și diplomatică. De 30 de ani, planurile de integrare în NATO și Uniunea Europeană au dominat agenda politică, dar ce urmează? El atrage atenția că țara noastră nu are la dosar un plan de urgență pentru reașezările strategice globale. Nu a calculat nimeni ce influență poate căpăta în raportul dintre Ucraina, SUA și Rusia.
În mod concret, Funeriu aduce în discuție resursele naturale. Fostul ministru crede că România ar trebui să pună pe masă expertiza sa din domeniul geologiei și chimiei, pentru a deveni un actor legitim în exploatarea resurselor din Ucraina. Dar, cumva, acest subiect rămâne în mod constant ignorat de guvernanți, în timp ce alte state își pregătesc terenul pentru negocieri.
Un viitor dictat de resurse: Este România pregătită?
Cu o școală de geologie remarcabilă și o industrie chimică care reușește – cumva – să respire prin hățișurile birocrației interne, România are potențial. Dar Funeriu sugerează că acest potențial este complet irosit de o clasă politică lipsită de viziune și determinare. „Președintele interimar Bolojan ar trebui să acționeze. Trebuie să unim experții, să formulăm o ofertă concretă atât pentru SUA, cât și pentru Ucraina, construind astfel un parteneriat solid și de durată”, declară acesta cu o claritate dureroasă.
În discuțiile recente despre acordurile de pace dintre Ucraina și Rusia, Funeriu propune ca România să revendice un loc printre părțile implicate. Nu doar ca observator tăcut, ci ca partener activ care să aibă un cuvânt de spus. „Trebuie să fim parte a viitorului resurselor Ucrainei, dat fiind ajutorul pe care statul român l-a oferit necondiționat până acum. Relația transatlantică rămâne vitală și trebuie reîntărită!”
Conexiuni lipsă și o comunicare defectuoasă
Funeriu ridică voalul de pe un alt punct critic: episoade recente, precum lipsa României de la marile decizii ale administrației americane, subliniază neputința politică a statului nostru. Discuțiile dintre SUA și Ucraina nu au atras implicarea Bucureștiului, în timp ce vicepreședintele american JD Vance a aruncat acuzații grele, afirmând că în România au fost anulate alegeri pentru a proteja interesele politice. Imaginea României pe scena internațională pălește de la o zi la alta, iar guvernanții par orbi la gravitatea situației.
Un viitor nesigur pentru politica externă românească
Funeriu nu ezită să critice și structura actuală a politicii noastre externe. Lipsa unei actualizări a obiectivelor, nealinierea cu marile puteri și pasivitatea asumată în fața schimbărilor dramatice din Ucraina și Rusia lasă România vulnerabilă. „Trebuie să reevaluăm, să redesenăm și să regândim lucrurile. În caz contrar, vom rămâne un stat de frontieră fără voce, fără resurse și fără influență”, avertizează Funeriu.
Într-un moment în care războiul din Ucraina și acordurile de pace sunt în plină desfășurare, România riscă să fie din nou doar un spectator, în timp ce alții joacă piesa principală de pe scena resurselor strategice. Criticile lui Funeriu sunt o reflectare amară a unei realități în care oportunitățile sunt irosite și potențialul zace abandonat într‑un sertar prăfuit al politicii externe românești.
