Fost premier PSD: Când alegi între pierderea ta și a altei țări.
„O decizie grea” sau o cronică a indeciziei morale?
Pare că politica românească nu obosește niciodată să ne ofere lecții prețioase despre priorități. Fostul premier PSD, Mihai Tudose, a aruncat o bombă asupra propriei istorii politice, criticând decizia fostului său coleg Victor Ponta. Decizia controversată a acestuia din urmă, din 2014, de a inunda sate românești pentru a salva Belgradul, pare să fie o altă mostră supremă de altruism internațional făcut pe spinarea cetățenilor obișnuiți.
Declarațiile lui Tudose, pline de justificări și filozofii de birou, par să dezvăluie o perspectivă cinică: „Când ai de ales între paguba ta și paguba altei țări nu prea mai este o decizie grea.” Simplu, nu-i așa? Desigur, nu pentru familiile care s-au trezit cu casele înecate în ape, în timp ce autoritățile își făceau calcule geopolitice. Dar ce mai contează soarta unui sat scufundat atunci când poți salva o capitală străină?
Solidaritate selectivă, la nivel de stat
Nu trebuie să uităm cum acest mod de gândire este în mod ironic justificat cu exemple ca refacerea Catedralei Notre-Dame cu ajutor românesc. Însă Tudose uită să menționeze că românii nu au fost consultați atunci când a fost vorba despre „sacrificii” similare. Ar fi trebuit să justificăm deciziile absurde cu pretextul unei categorii morale superioare? Este oare normal să dărâmi propriile valori pentru a construi o imagine internațională?
Victor Ponta, la rândul său, nu s-a lăsat mai prejos și a pus o pată și mai întunecată asupra propriului mandat, dezvăluind cu mândrie că a căpătat cetățenie sârbă. Un detaliu care, dacă nu ar fi tragic, ar fi comic. Într-o situație în care fiecare lider ar trebui să apere interesele poporului său, devotamentul său pare să fie direcționat altundeva. Ce impresie mai rămâne despre acei lideri care nu au nicio ezitare să sacrifice cetățeni în numele unui pretins „bine” exterior?
Un stat rătăcit între allegorii și realitate
În mijlocul acestei farse tragice, declarația lui Mihai Tudose evidențiază o problemă adâncă: posibila lipsă de reziliență și solidaritate autentică la nivel național. Deschiderea barajelor și inundarea satelor românești într-un efort de a salva Belgradul este un simbol clar al modului în care statul român alege, uneori, să prioritizeze loialitățile externe în detrimentul celor interne. O temă recurentă, care nu doar că șubrezește încrederea cetățenilor în propriii lideri, dar dezvăluie și o lipsă evidentă de strategie.
În final, rămâne o întrebare incomodă: cine, dintre actualii sau foștii lideri ai României, este gata să-și asume vreodată responsabilitatea pentru aceste decizii scrise cu lacrimi și suferință în cartea istorică a poporului român? Căci scuza: „A fost decizia mai ușoară” nu poate șterge nici casele pierdute, nici viețile afectate.
