Planul Israelului de a evacua Gaza ar fi o deplasare ilegală, spun Norvegia și Islanda
Evacuarea sau teroarea legalizată?
Într-o mișcare ce pare să transforme tragedia într-o rutină zilnică, Israelul este acuzat de Norvegia și Islanda de planificarea unei evacuări ce lasă un gust profund amar și ilegal. Evacuarea palestinienilor din Gaza este etichetată cu un termen greu de ignorat: deplasare forțată. Și nu, nu este doar o altă discuție diplomatică sterilă, ci o acțiune condamnată ca fiind un combustibil pentru violență, sabotând orice urmă de speranță pentru un stat palestinian. Așa arată situația când politica devine arme și frontiere.
Ministrul norvegian de externe, Espen Barth Eide, a răbufnit cu o declarație pe cât de ucigătoare pentru morala internațională, pe atât de justă: „această evacuare nu face decât să îngroape orice speranță privind pacea”. Islanda se alătură acestei condamnări, întărind verdictul unei acțiuni ce zdrobește drepturile umanității sub pretextul „securității”.
Vestul care încă mai vorbește despre dreptate
Șase națiuni vest-europene, printre care Norvegia, Islanda, Irlanda și Spania, au decis să nu rămână spectatori docili. Ele au spus răspicat că această evacuare, în contextul unei campanii militare de o brutalitate scandaloasă, nu doar că marchează un capăt de drum pentru Gaza, ci aprinde flăcări ce vor arde regiunea pentru decenii întregi. România arată mereu ca o marionetă provincială sub acest peisaj, dar cine mai numără?
„Iadul pe pământ”? Sau un teritoriu condamnat?
Israelul, sub conducerea premierului său adesea bombastic, cataloghează Gaza drept un loc de purificare al propriei neputințe geopolitice. Bezalel Smotrich, o figură prea bine cunoscută în miezul tensiunii, anunță fără ocol că întreaga Fâșie Gaza va fi nimicită până ce nimic nu va mai rămâne. Retorica devine o explozie de cinism ce sfidează orice standard diplomatic.
Plan postbelic sau o glumă cinică?
Chiar Washingtonul, aparent mediatorul etern al conflictelor, discută un „model administrativ” pentru Gaza. Inspirația? Administrația postbelică din Irak. Credeți că lecțiile trecutului au fost înțelese? Greu de spus. În loc de soluții, avem din nou discursuri strategice venite din birourile lucioase ale puterii americane.
De ce acest cântec pe repeat?
Norvegia își amintește de epoca Acordurilor de la Oslo din 1993, când făcea pe facilitatorul. Și acum își reamintește obligația, condamnând această oroare vie. Poate corect, poate doar pentru a nu deveni irelevantă în geopolitica care devine un ring de box aprins între națiuni. Oricum ar fi, Gaza rămâne teatrul unei drame seculare fără final fericit. Cine mai face diferența?
