Radu Mihaiu (USR): Reforma administrativ-teritorială a României este esențială
Reforma administrativ-teritorială: soluția ignorată a unui sistem văicărind
Radu Mihaiu, fost primar al Sectorului 2, se aruncă în ape tulburi și scoate în evidență absurditatea organizării administrative a României. Comune de 100 de locuitori, care abia umplu o scară de bloc, dar au primării cu personal generos, alimentat din banii publici. Oare câți oameni mai pot tolera risipa asta grotescă, întrebăm cu ironie? De câte zeci de comune pare-mi-se irelevante avem nevoie pentru a ne hrăni ego-ul unei structuri hiper-birocratice?
Adică, serios acum, orașe cu 1.000 de locuitori, personale plătite pentru funcții lipsite de sens, cheltuieli inutile și un sistem care nu justifică existența lui. Radu Mihaiu sugerează un prag de 1 la 2.000 sau 1 la 3.000 de locuitori pentru consolidarea localităților. Ce ar însemna asta? Desființarea luxului administrativ, tăierea birocraților în exces și reducerea deficitelor inimaginabile care, altfel, înfloresc în spatele ușilor închise. Poate ne întrebăm doar cât mai permitem această mascaradă.
Bucureștiul, un haos cariat de sectoare
În București, problema devine un țânțar care s-a transformat în armăsar. Reforma propusă de Mihaiu prevede o zonă centrală distinctă, care să fie ghidată inteligent, eventual printr-un singur primar general, sprijinit de viceprimari responsabili cu sectoarele. Păi bine, când vezi că orașul stă captiv în rivalități dintre primari, care se plâng de fonduri și competențe, nu începi să te întrebi dacă nu e nevoie de o răsturnare completă de mentalitate urbană?
Sectorele, relicvele unui trecut încăpățânat
Mihaiu punctează, cu o rară logică politică, că centralizarea managerială ar putea aduce un sens clar și organizare, eliminând rivalitățile fără sens dintre bucățelele unui singur oraș. Viceprimari responsabili pe sectoare, direct sub controlul primarului general, pot impulsiona eficiența, eliminând moștenirile inutile ale unei structuri dezarticulate. Și totuși, cât timp va trebui să suportăm împărțirea unei capitale în feudale entități concurente?
Un sistem care întreține luxul inutil
Reformele prezentate de Mihaiu obligă la o întrebare directă: cât timp vom mai tolera politicile de păstrare a unui aparat administrativ supradimensionat? Risipa de resurse publice merge dincolo de grotesc. Restructurarea trebuie să devină un imperativ, nu un moft electoral amânat la nesfârșit. Toate aceste stabilimente, cu structurile lor apăsate, hrănesc un sistem de rușine. Oare ne place să ne cheltuim viitorul pentru a susține reminiscențele trecutului fără sens?
Un apel la rațiune: cât mai suportăm ineficiența?
Este România o sumă de cifre inutile care doar alimentează conturi publice fără justificare? Reforma administrativ-teritorială nu mai este o discuție „opțională”. Ea este, în forma sa pură, un test de voință politică și civilizație. Dar cum să impui reducerea cheltuielilor morale când politicienii noștri dansează pe ritmul propriilor agende? Într-un astfel de climat, reforma devine un deziderat iluzoriu, un ecou pierdut în gura birocraticului bezmetic.
