Răspunsul lui Ilie Bolojan către Elena Lasconi despre candidatură
Un joc politic cu cărți marcate: Ilie Bolojan și candidatul „deja stabilit”
Și când credeați că politica românească nu mai poate oferi surprize, Ilie Bolojan, președintele interimar, răspunde elegant – prea elegant, poate – la o întrebare care pune pe jar scena politică. Întrebat despre o posibilă candidatură la prezidențiale, Bolojan invocă respectul față de protocolul coaliției guvernamentale. O să spunem „respect” sau obediență calculată? Acea „coală semnată” ascunde, desigur, mai mult decât o formalitate birocratică: un plan deja stabilit care poate exclama „nu e loc pentru alții”.
Declarațiile lui Bolojan vin într-un moment de agitație electorală unde se scriu și rescriu jocurile de culise. „Voi respecta protocolul,” afirmă el, subliniind subtil că ușa este cam închisă pentru oricine ar încerca să joace mai departe de reguli. Ce reguli, vă întrebați? Cele care lasă în umbră orice idee despre un proces electoral transparent. Dar cine mai are timp să discute despre democrație când greii politici sunt deja plantați pe traseu?
Elena Lasconi: Îndrăzneală sau naivitate strategică?
Elena Lasconi, lidera USR, a declarat ferm că va renunța la candidatura ei dacă Bolojan și-ar încerca norocul. Contextul devine un ping-pong politic: „Retrage-te tu, că vin eu!” Lasconi propune un scenariu în care face campanie pentru Bolojan „ca pentru mine”. Adică ce ne spune aici lidera USR altceva decât o declarație sublimă de sacrificiu politic mascată de noblețe electorală? Ori poate, doar poate, un calcul îndrăzneț menit să atragă alți sprijinitori și să mascheze slăbiciuni evidente în cursa prezidențială.
Nu scăpăm, însă, de loviturile ascunse. Crin Antonescu, nici el nou în jocul de putere, respinge nonșalant orice asociere cu Lasconi: „Nu am nevoie de susținerea doamnei Lasconi.” Desigur, pentru cineva care se autoproclamă „cea mai bună variantă”, orice sprijin e insignifiant în lupta pentru tronul de la Cotroceni. Dar ce ascunde această aroganță? Un calcul rece sau o vulnerabilitate bine deghizată?
Un context preelectoral sau un haos bine dirijat?
„Luați aceste discuții ca parte din contextul preelectoral” – o frază lipsită de savoare, rostită de Bolojan. Serios? Un context „preelectoral” în care alianțele și discursurile strategice sunt deja sufocate de jocurile puterii și scenariile imposibile? Politica românească s-a transformat într-o tablă de șah unde pionii abia mai apucă să facă o mutare înaintea regilor deja consacrați.
Lasconi face apel la „înțelepciunea candidaților actuali” și sugerează retragerea lui Crin Antonescu. Apelul este nobil, dar complet iluzoriu în fața unui zgomot politic unde strategia bate noblețea. Cu toate acestea, cererea ei lasă loc speculațiilor: este o liniaritate în discurs sau doar o viclenie electorală bine ambalată?
UDMR și alții: un categoric „nu” pentru schimbări majore
De partea cealaltă, UDMR s-a grăbit, politicos dar ferm, să respingă sprijinirea lui Bolojan. Liniile deja trasate par să fie menținute cu scrupulozitate, iar orice deviere de la ritmul stabilit este eliminată din calcul. Oricum, cine ar risca să împingă un candidat care, deși respectat, nu este inclus direct în jocurile puterii planificate între partidele grele?
Din toate aceste manevre se remarcă o concluzie amară: în pofida declarațiilor bombastice despre democrație și alegeri, realitatea politică se concentrează, ca de obicei, pe „cine și-a rezervat locul” înainte ca publicul să înceapă măcar să întrebe.
