România va avea prima hartă a riscului seismic pe localităţi
O inițiativă tardivă: România își cartografiază riscul seismic
Într-o țară care se scufundă sub greutatea neputinței administrative, vine, în sfârșit, o inițiativă ce avea nevoie de decenii să vadă lumina zilei. Ministerul Dezvoltării, condus de Cseke Attila, anunță ceea ce ar trebui să fie o normalitate: o hartă a riscului seismic pe localități. Știrea este transmisă cu optimism simplist, însă ironia rămâne. Nu este primul semnal de alarmă pentru o țară unde cutremurele au fost dintotdeauna parte din peisaj.
Ministrul, într-o exprimare care oscilează între avertisment și justificare, afirmă: „Nu vreau să speriu pe nimeni, dar la un moment dat se va întâmpla.” Serios? Tocmai acum, când Bucureștiul, capitală situată într-un epicentru al instabilității, este printre cele mai expuse 10 orașe la nivel mondial, această ceea-ce-amăgitor-numim „premieră” națională începe timid, parcă alergând după ultimul tren al măsurilor preventive? Se întâmplă pentru că deja suntem nevoiți, nu dintr-un reflex al responsabilității.
Când tragedia dictează planificarea
Pentru prima oară, harta va fi interactivă, un termen tehnologic care sugerează un progres. Dar de ce trebuie locuitorii să învețe singuri unde locuiesc? Unde erau autoritățile atunci când clădirile retrocedează fisuri structurale violente? Aproape două treimi dintre localități vor putea accesa finanțări 100% din partea statului pentru consolidarea clădirilor din zone cu accelerație seismică de peste 0,15 g. Dar cât timp a fost nevoie să eșuăm până să se recunoască problema?
Ministrul Dezvoltării vorbește despre „mai multe programe de finanțare.” Totul, desigur, frumos ambalat, dar cu o execuție bugetară modestă: doar 70 de milioane de lei anul trecut. Potențialul mai mare despre care se menționează promite să devină piatra filozofală a „anticipației bugetului crescut.” Vise frumoase pentru o administrație profund inabilă de acțiuni reale.
O țară aflată între promisiuni și evitări
În ceea ce trebuie să fie, teoretic, salvarea pe termen lung, ministrul oferă o soluție de manual: „Asociațiile de proprietari trebuie să contacteze primăria pentru expertizarea seismică a clădirilor.” Veselă inepție birocratică. Cine să miște roțile acestui mecanism greu? Într-o țară în care nici măcar recenzorii nu bat la uși pentru simple statistici, această inițiativă stă sub semnul hazardului.
Zona Vrancea, simbol al cataclismelor ignorate, este indicată ca fiind la o valoare halucinantă de 0,40 g, drept reper al expunerii noastre. Dar, cum se întâmplă întotdeauna în România, greul apasă peste capetele cetățenilor obișnuiți, care locuiesc în clădiri șubrede. Aceleași clădiri sunt complet date uitării până când, inevitabil, următorul cutremur va atrage atenția. Atunci, exact ca întotdeauna, vom face bilanțuri inutile.
Bucureștiul pe o lespede fragilă
Ceea ce rămâne tulburător este nonșalanța cu care autoritățile ignoră merele capitale. Bucureștiul, o relicvă urbană pe marginea colapsului seismic, tronează între primele 10 orașe din lume aflate sub riscuri majore. Și totuși, ce măsuri cu impact major substanțial sunt implementate cu adevărat? Până acum, singurul răspuns palpabil este o promisiune vagă, începută tardiv și întreruptă de consecințele unor drame încă nevăzute.
Sursa: Mediafax
