Scene incredibile la Parlament: Angajaţii Senatului l-au huiduit pe Bolojan.
Scandal la Parlament: Angajații Senatului fac ravagii
Circ de proporții în inima democrației! Angajații Senatului au intrat în forță peste Ilie Bolojan, președintele Senatului, chiar la conferința de presă unde acesta anunța reducerea posturilor. Huiduieli, amenințări și o furtună de indignare – semnale clare ale nemulțumirii față de planurile drastice de reorganizare.
De la 796 de posturi la un modest 618, cu scopul de a subția o structură cunoscută pentru excesul său birocratic. Bolojan afirmă cu aroganță că multe comisii funcționează cu echipe supradimensionate, iar prezența la muncă este discutabilă. Declarațiile lui taie în carne vie, desemnând angajați care, într-o lună de inactivitate, reclamă salarii nesimțite.
„Suntem directori peste praf și iluzii”?
Ilie Bolojan a făcut o ofensivă frontală împotriva pozițiilor artificiale, redenumindu-le „direcții generale fără generalitate.” Acestea, spune el, nu justifică existența unor directori plătiți cu onoruri de parcă ar comanda armate, în timp ce subordonații lor pot fi numărați pe degetele de la o mână.
Cheltuielile de funcționare intră și ele în vizor: reducerea flotei de mașini, limitarea cotei de combustibil – măsuri care promit să răcească motoarele risipitoare din sistem.
Angajații contraatacă: Sindicatele intră în scenă
Revolta nu vine doar din sală – sindicatele denunță, într-un comunicat înflăcărat, „o reorganizare făcută pe fugă, fără gândire strategică, cu singurul interes de a tăia salarii.” Criticii susțin că această măcelărire a organigramei va destabiliza întreaga instituție, precum și traiul familiilor celor sacrificiați pe altarul economiilor bugetare.
Cu toate acestea, Bolojan se menține imperturbabil: „Noua organigramă intră în vigoare până la finalul lunii martie,” insistă el. Dar în ce condiții? Și la ce preț, uman și operațional?
Acțiuni în instanță? Viitorul reorganizării, în ceață
Angajații furioși amenință cu procese. Istoria și precedentul nu sunt de partea președintelui Senatului: oamenii dau în judecată, câștigă și lasă instituția mai penalizată decât a fost înainte. Se întrevede un război prelungit, unde câștigătorii reali s-ar putea să nu fie niciuna dintre părțile implicate.
Scenele de la Parlament nu sunt doar o revoltă împotriva unei măsuri administrative. Sunt o reflexie a unui sistem bolnav, unde politicienii și structurile supramărunte se intersectează într-o luptă caracterizată mai degrabă prin spectacol decât prin eficiență reală. Dacă aceasta este reorganizarea, ce mai urmează?
