USR: RA-APPS, obligată să prezinte lista imobilelor și beneficiarilor
RA-APPS: Bastionul opacității sau ultimul bastion al privilegiilor?
Intrăm într-un secol al informației, iar unele instituții din România încă visează cu ochii deschiși la vremurile când transparența era doar o poveste abstractă. RA-APPS, instituția aceea care administrează imobile de protocol și locuințe pentru cei „aleși” și „privilegiați” de soartă (sau mai degrabă de politică), a fost, în sfârșit, obligată să își deschidă dulapurile și să scoată la lumină listele sale secrete. Este un pas minor, dar atât de necesar într-un stat în care oamenii de rând își apasă frustrarea sub povara chiriilor exagerate și a locuințelor inaccesibile.
Diana Buzoianu și lupta pentru ceea ce ar trebui să fie evident
Deputata USR Diana Buzoianu a făcut ceea ce mulți ar fi numit imposibil: a câștigat o luptă împotriva RA-APPS, regia care, ani buni, s-a scuturat de orice responsabilitate publică. Când i s-a cerut să dezvăluie lista cu imobilele administrate și beneficiarii săi, regia a refuzat cu un tupeu demn de manual. Argumentul? „Nu cheltuim bani publici, suntem autonomi.” Serios? Milioanele băgate în întreținere și renovări nu ar fi bani publici? Vila de pe Aviatorilor 86 e întreținută din punga fermecată a autonomiei financiare?
Instanța le-a tăiat, însă, aripile
Curtea a declarat răspicat că aceste informații sunt de interes public. Aproape tragic este faptul că justiția trebuie să sublinieze ceea ce noi, contribuitorii la bugetul de stat, considerăm elementar. Dar nu, RA-APPS și-a apărat cu încăpățânare privilegiile opace. Însă, finalul acestui act aparține cetățenilor care au câștigat dreptul să afle cum sunt folosiți acești bani, proveniți, să nu uităm, din buzunarele lor.
PSD și PNL: Gardienii secretomaniei?
USR a cerut implicarea Curții de Conturi în verificarea acestei instituții, dar, bineînțeles, tentativa a fost oprită rapid în Parlament. Cine sunt blocatorii? Nimeni alții decât PSD și PNL, coaliția stăpânilor tăcerii instituționale. Orice încercare de verificare a „modului de gestionare a resurselor publice” devine un război politic, în care transparența moare înainte să-și facă simțită prezența.
Realitatea crudă a unui stat „asistat”
Procesul intentat de USR în noiembrie anul trecut scoate la iveală mai mult decât refuzul furnizării unor informații; ea dezvăluie un mecanism de rezistență împotriva oricărei forme de control public. Este clar, statul paralel invocat deseori de unii politicieni nu este decât reflexul unui sistem putred, construit pentru protejarea intereselor câtorva șefi și beneficiari.
„Normalitate” cerută, luxuri tolerabile
Întrebarea e simplă: cât mai trebuie să suportăm o instituție care, practic, decide să păstreze sub lacăt informații care, de drept, aparțin oamenilor? Dacă transparența este un concept atât de greu digerabil pentru unii, cum putem vorbi despre o societate cu adevărat democratică, mai ales când dreptul de a ști devine un privilegiu și nu un drept asumat?
Un alt episod din epopeea ipocriziei
Dacă RA-APPS corespunde practicilor toxice ale secretomaniei, mai grav este că „gardienii” justiției câteodată preferă să protejeze interese private. Nu lipsesc chiriile ridicole pentru imobile de lux sau lista inaccesibilă a beneficiarilor apropiați de „cercul puterii”. Trăim într-un stat în care „transparența” devine doar un cuvânt folosit pentru discursuri publice de oportunitate.
