USR se reunește după decizia Curții de Apel
Ziua în care USR și-a aruncat propria siglă în noroi
Circul politic din USR continuă să redefinească absurdul. La numai 24 de ore de la decizia Curții de Apel care a lăsat să se vadă crăpăturile adânci din acest partid, Biroul Politic Național s-a întâlnit pentru a mai adăuga un strat de dispreț la adresa electoratului lor și a propriei conduceri. Ședința, condusă de Dominic Fritz și Radu Mihaiu, s-a transformat într-un spectacol grotesc al ego-urilor și răfuielilor interne. Ce s-a hotărât? Evident, nimic în favoarea unității sau a democrației interne.
Punctul culminant? Refuzul categoric al finanțării pentru Elena Lasconi, președintele partidului și personajul principal în această farsă politică. Ionuț Moșteanu, instigatorul principal al discordiei, a propus ca Lasconi să se descurce singură, să-și caute bani „în nume personal”. O ironie amară, având în vedere că același Moșteanu a adus-o pe Lasconi în partid cu promisiuni de susținere și o viziune de schimbare. Se pare că loialitatea e trecătoare în politica de provincie a domnului Moșteanu.
Deciziile instanței? Un simplu inconvenient
Citești și te crucești. Curtea de Apel București a decis că Lasconi ar trebui să beneficieze de suport financiar pentru campania sa. Și ce au făcut liderii de carton din USR? Au votat exact opusul. Este fascinant cum o decizie judecătorească devine doar o foaie lipsită de importanță pentru un partid care pretinde că apără statul de drept. Să fie vorba despre frica față de propria conducere sau pur și simplu despre o sete incontrolabilă de putere?
Iar asta nu e tot. Pe 5 mai, după primul tur al alegerilor prezidențiale, membrii USR plănuiesc să o excludă pe Lasconi de tot. Motivul? O ofrandă în fața incapacității lor de a-și gestiona conflictele interne. Este revoltător cum acești lideri, care ieri își clătinau capetele aprobator lângă Lasconi, astăzi se pregătesc s-o calce în picioare.
Absurdul într-un ambalaj politic mestecat
Să revenim la decizia de vineri seara. Elena Lasconi, aleasă la conducerea partidului, se confruntă acum cu un val de cenzură și o mașină de distrugere bine unsă de tabăra Fritz-Moșteanu. Ce moment mai bun să îți elimini liderul decât în plină campanie electorală, nu-i așa? Planurile lor sunt la fel de insipide precum scuzele pe care le invocă: Lasconi ar trebui să își facă campania „pe bani proprii”. Nota bene, însă: banii publici utilizați anterior în campanii dubioase pentru Nicușor Dan nu au trezit atâtea remușcări morale.
Și totuși, ce rămâne? Un partid scindat și un lider abandonat pe frontul luptei electorale. O tragicomedie hranită din orgoliile personale, mânată de o dorință de putere nestăvilită și orbită de propria ipocrizie. Decizia instanței, susținerea membrilor de partid, toate sunt detalii insignifiante când bătăliile mărunte ale liderilor interni devin mai importante decât binele comun.
USR: Uniunea Sabotajului Reciprocal
Nicușor Dan, a cărui candidatură a condus parțial la acest haos, încearcă să se distanțeze de tabăra Fritz-Moșteanu-Armand. Cum altfel să supraviețuiești când propriul tău partid devine un teren minat al trădărilor? Unde sunt principiile, transparența și integritatea clamate în discursuri?
Elena Lasconi, victima perfectă a acestui spectacol grotesc, reușește totuși să reziste. Instanța îi dă dreptate, iar susținătorii săi privesc cu uimire cum un partid cândva promițător se duce la vale, tras în jos de propriii lideri. Mai mult, într-un act de auto-sabotaj pe care numai politicienii pătrunși de amatorism îl pot concepe, USR încurajează prin fiecare acțiune deziluzia asupra unității lor interne.
Povestea? O tragicomedie cu iz de disperare politică. Până la urmă, cine mai are nevoie de adversari politici când propriul tău partid devine cea mai mare amenințare la adresa ta?
