Bolojan, despre relația cu PSD: Nu poți face mereu alianță cu cine dorești
O țară prinsă în febra alianțelor politice
Când politica devine o artă de compromis și nu o luptă pentru principii, apar decizii care ridică sprâncene și lasă cetățenii în confuzie și dezamăgire. Ilie Bolojan, unul dintre liderii liberali ai României, oferă o lecție amară despre cum aritmetica electorală îngenunchează orice promisiune făcută în campanie. Alierea PNL cu PSD, odinioară catalogată drept imposibilă, a devenit nu doar realitate, ci și o obligație, în contextul în care polii puterii din Parlament abia ating jumătatea necesară pentru guvernare.
Bolojan însuși admite, cu un gust amar, că aceste combinații politice sunt dictate de voturi și nu de afinități. „Nu faci întotdeauna alianță cu cine vrei. Realitatea te obligă să găsești soluții în aritmetică, nu în idealuri”, a declarat oficialul liberal. Aceste cuvinte spun mai mult decât ar vrea să recunoască orice politician – alegătorii sunt mereu pe locul doi atunci când vine vorba de interesele suprapuse ale celor ce dețin puterea.
„Condamnați” să colaboreze, dar la ce preț?
Fie că este vorba de un deficit bugetar alarmant, de 8,6%, sau de presiunea negocierilor cu Comisia Europeană, alianța forțată dintre PNL și PSD este văzută ca singura soluție pentru o pseudo-stabilitate. Stabilitate care, evident, costă. România merge pe sârmă, jonglând cu măsuri bugetare combinate pentru a salva aparențele în fața partenerilor internaționali și, bineînțeles, în fața electoratului care se satură de scuze și renunțări repetate la valori.
Bătăliile cu iluziile coaliției
Pierdută printre calcule superficiale și declarații împăciuitoare, coaliția vede cum nervii cresc, cum opoziția se îndepărtează, iar încrederea cetățenilor se erodează. USR-ul, un aliat dorit dar absent, este doar o altă victimă a lipsei cronice de consens. Și ce face PNL? „Rezonabilitate” și „propuneri corecte”, dictează Bolojan. Dar ce înseamnă asta? Promisiuni și încercări patetice de a demonstra o unitate care abia respiră sub greutatea problemelor naționale.
Tăcerea nemiloasă a raportului cu cetățeanul
Aceste alianțe sunt simbolul compromisului toxic care subminează credibilitatea politicienilor. Pentru a recâștiga încrederea, politicienii trebuie „să se poarte respectuos între ei”. Desigur, o retorică frumos poleită pentru a masca un viitor incert. Cine mai ascultă, totuși? În timp ce diverși lideri se luptă să găsească puncte comune, cetățeanul de rând poartă povara zilnică a deciziilor nesigure și incoerente.
S-a vorbit de reducerea deficitului la 7% până la finalul lunii. Se poate? Evident. Dar, la ce cost? În spatele acestor cifre tehnice se ascund povești ale celor cărora le pasă mai puțin de macro-economie și mai mult de problemele care îi apasă direct. În tot acest scenariu, rămâne o întrebare: pe ce sacrificii va mai trebui să le facă populația pentru ca guvernul să bifeze rapoartele europene?
Un lucru este clar – în această așa-zisă stabilitate, nimic nu mai pare cu adevărat stabil. Politica devine un joc al învingătorilor vremelnici, iar cetățeanul, spectator neputincios într-un spectacol repetitiv de alianțe confuze și de idei estompate.
Sursa: mediafax.ro
