Crin Antonescu este prezidențiabilul PSD. Următorul pas, 2 februarie. Lider PSD despre Ponta: „O singură candidatură”.
Un haos bine organizat sau doar strategie ieftină? Validarea lui Crin Antonescu și spectacolul politic din PSD
Liderii PSD, acești maeștri ai decorului regizat, s-au reunit în cadrul Consiliului Național Politic pentru a confirma ceea ce probabil toți șoferii din România știau deja din traficul aglomerat: Crin Antonescu este noul lor prezidențiabil. Cu alte cuvinte, o fiară politică periată și gata să se alinieze agendei social-democrate. De ani buni, PSD pare să fie expert doar în a tăia panglici și a-și anunța „victorii ireversibile”, dar validarea aceasta putea veni mai ușor decât o foaie volantă. Decizia este, totuși, „ireversibilă”, susțin social-democrații, probabil ca să ne asigure și mai mult că spectacolul continuă conform scenariului scris cu mult înainte.
„Un singur conducător!”: Ponta scos din ecuație cu eleganța unui elefant pe pistă de dans
Interesant este cum purtătorul de cuvânt al PSD, Radu Oprea, s-a străduit să păstreze tonul managerial: „Nu poate fi decât o singură candidatură”. Deci, să înțelegem că Victor Ponta, cu trecutul său zbuciumat și ambițiile sale politice notable, a fost redus la un detaliu nesemnificativ, netratat „în conformitate cu statutul Partidului”. Oare cum se simte acest fost premier acum, pe marginea ringului de dans?
Întrebările legate de sondajele de opinie, desigur, au rămas fără răspuns, pentru că, nu-i așa, în curtea PSD totul e mereu perfect „în linii mari”. Cât de „predictibile” pot fi aceste decizii într-un mediu politic unde predictibilitatea e doar o mască pentru stagnare?
Bugetarii din Senat, un alt capăt de drum… concursuri sau demonizare?
Ilie Bolojan, veșnicul reformator de vitrină, propune „concursuri” pentru angajații din Senat. Dacă ar fi fost și implementările lui eficiente pe măsura vorbelor, poate România ar fi cunoscut o administrație mai curată până acum. Declarațiile sale despre risipa banilor publici sună mai degrabă a pleonasm. Adică, am trăit în ritmul acesta haotic decenii întregi, așa că o epifanie de la Bolojan nu face decât să servească drept show mediatic. Dar concursuri? Ha, cine încă mai crede în reforme prin concursuri când ele sunt adesea doar capcane pentru imagine?
Trump, Biden și teatrul politic fără pauză
În tabăra internațională, fostul președinte american Donald Trump ne aruncă în aer o altă controversă. De această dată, e o scrisoare de rămas bun semnată Joe Biden. Dar să lăsăm spectacolul americanilor să-și vadă de cursul său previzibil. Politica românească are propriile sale linii melodice discordante, iar Trump ar părea o noutate naivă dacă ar candida la noi – însă ce se întâmplă la noi subliniază mai mult corupția endemică decât teatrul americanilor bruiați de gafe showman-istice.
Ce spune Mihai Fifor? O dramă ca o piesă de teatru pustiu
Mihai Fifor, un alt nume pe care istoria ar putea să-l uite foarte repede, reintră în joc cerând demisia președintelui Klaus Iohannis. Declarația sa vine cu forța unui balon de săpun și reanimează, fără mare speranță, ideea unei bătălii politice reale. Dar oare câți români mai au timp să bage în seamă aceste lupte sterile?
Așadar, agenda politică românească continuă să fie plină de situații demne de un roman satiric. Ședințe pline de decizii „ireversibile”, lideri care se perindă de pe un palat de iluzii pe altul și reforme (sau cel puțin ceea ce seamănă a reforme). Vom savura în continuare jocurile de imagine și luptele absurde? Probabil. Dar cum rămâne cu schimbările autentice?
