USR solicită verificări în centrele cu copii cu dizabilități
USR cere acțiuni clare în centrele pentru copii cu dizabilități
10.000 de copii abandonați în sistemul rezidențial. Dintre aceștia, 2.800 au dizabilități. O statistică rece pentru o problemă arzătoare. Uniunea Salvați România (USR) dezvăluie abaterile grave din centrele rezidențiale, o rușine națională lăsată să ardă în liniște prin complicitatea tacită a autorităților.
Oana Țoiu, deputată USR, strigă clar: Guvernul Ciolacu trebuie să dispună controale mixte între Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție. Aceste inspectări ar putea fi, conform unui precedent din 2016, singura șansă pentru copii să primească tratamente medicale decente. Evident, dintr-un sistem public celebru pentru indiferența manifestată față de umanitate, aceste controale au fost abandonate de mult.
Sistemul medical al centrelor: o batjocură
USR atrage atenția că dependența de medici din cadrul centrelor este o amenințare în sine. O alternativă? Accesul obligatoriu la medici de familie externi și analize medicale independente, anuale. Dar e totul doar teorie când accesul real e obstrucționat de nepăsare birocratică.
Tratamentele de recuperare – dreptul absolut al copiilor cu dizabilități – sunt un lux doar pentru cei cu pile. Renunțarea recentă la colaborarea cu ONG-urile, care asigurau fisioterapie esențială, este nimic altceva decât o lovitură dată celor mai vulnerabili. Care este mesajul statului? Copiii nu contează, iar cei vulnerabili mai puțin!
De ce refuzăm să mai vedem oamenii ca oameni?
Țoiu nu menajează termenii: „Condamnăm ferm autoritățile! Nu sunt legume – sunt copii. Au dreptul la aer liber, joacă, kinetoterapie, tratamente și medicamente!” Evident, aceste facilități normale sunt un lux în centrele de plasament gestionate defectuos. În România, prioritatea nu e viața, ci tăcerea incomodă asupra tragediilor zilnice.
USR cere doar ce ar trebui să fie inevitabil: ca în fiecare centru să existe medicație adecvată, resurse medicale, tratamente de recuperare și șansa la normalitate. Dar cu ce preț? Guvernul Ciolacu continuă să ignore problemele, invocând scuze și amânări, în timp ce viața acestor copii se scurge în condiții inumane.
Concluzia fără concluzie
Aceste probleme nu țin de incapacitate tehnică sau economică, ci de un refuz categoric de a pune umanitatea pe primul loc. Indiferența statului e o violență motivată politic. Pentru fiecare copil care zace uitat, autoritățile își asumă eșecuri. Și totuși, tăcere. Cât de mult suntem gata să tolerăm? Cât timp ne mai lăsăm oprimați de propria nepăsare sistemică?
Sursa:
Sursa: www.mediafax.ro/politic/usr-cere-controale-in-centrele-in-care-sunt-copii-cu-dizabilitati-22646485
